Singurul jucător din istoria lui FC Bihor, care a jucat la un mare turneu final, a ajuns la 61 de ani… Mea Culpa Nelu Zare!

Work Clean

În ultimele 60 de zile am atins de vreo două ori tastatura laptopului. Nu se poate face sport cu masca pe față. Nu se poate cânta sau prezenta cu masca pe față. Lipsit de evenimente deopotrivă artistice și sportive, fără ca statul ăsta să-mi zică ce fac mai departe, retras veșnic de pe facebook, am ratat ziua unui excelent prieten, a unui OM de mare valoare pe care fotbalul orădean l-a dat. De aceea, îmi cer scuze imense de la marele Nelu Zare. Cel care ieri, pe 11 mai, a împlinit 61 de ani. În ce mă privește i-am fost copil de mingi. Apoi, la old-boys, coechipier iar acum privesc spre marginea terenului de unde mă dirijează mereu cu blîndețe și nelipsitul spirit de glumă.

Povestea lui Ioan Zare începe pe 11 mai 1959 la Oradea, când barza a avut o idee genială, aceea de a-l lăsa lumii pentru fotbal. La nici 18 ani era deja la FC Bihor. A preluat banderola de căpitan al unei echipe atât de îndrăgite. Opt ani a fost nelipsit din centrul defenisvei bihorene. Dotat cu inteligența specifică fundașului central, cu simț de anticipație și fizic perfect, Nelu Zare era și beneficiarul ului șut năprasnic de la mare distanță. Mi-l amintesc așezându-și mingea pe la centrul terenului, din mișcare, vreo trei, patru metri, apoi șutul de la vreo 40 de metri și bara porții lui Silviu Lung zguduindu-se… Apropo de portarul Craiovei Maxima, Silviu Lung avea să-i fie coleg în cele șapte meciuri pe care Zare le-a bifat la echipa națională unde a ajuns la chemarea lui Mircea Lucescu. Il Luce l-a dus apoi la EURO 1984. Pentru cei mai tineri, atunci EURO aduna doar opt echipe. Era cu adevărat un turneu final care atrăgea spuma Europei. A jucat în meciul cu vicecampioana lumii R.F Germania avându-l adversar pe celebrul căpitan al panzerelor: Karl-Heinz Rummenigge. De altfel, Lung, Rummenigge și Zare apar în fotografia reprezentativă, într-o fază emblematică a acelei partide.

Puțină lume știe însă că Ioan Zare era jucătorul lui FC Bihor la acel mare turneu final din Franța, fapt consemnat de celebra publicație franceză L’Équipe. Și a rămas ca singurul jucător din istorie legitimat la FC Bihor care a evoluat la un mare turneu final.

Valoarea l-a propulsat spre marile echipe din România. Nu mai putea rămâne la FC Bihor. Steaua îl dorea asiduu astfel că au venit amenințările. Securitatea a reacționat imediat. ”Dacă nu vii la Dinamo îți arestăm părinții”… A ajuns la Dinamo dar a avut o condiție la Mircea Lucescu. Să nu fie folosit fundaș dreapta ci fundaș central. Era greu pentru Lucescu să-l trimită în bandă pe copilul său, Mircea Rednic și să-l despartă de Andone…

După trei sezoane la Dinamo București, Ioan Zare a plecat la Victoria București. Acolo a avut parte de un sezon excelent al Cupei UEFA, alături de alți doi colegi de la FC Bihor: Sandor Kulcsar și Sorin Cigan. SEZON UEFAntastic. Sliema Wanderers (Malta); Dinamo Minsk (URSS); TPS Turku (Finlanda) au căzut în fața Victoriei București. Drumul echipei lui Halagian s-a oprit abia în sferturi de finală, în fața celor de la Dynamo Dresda.

Siofok și Pecsi din Ungaria au fost echipele la care a evoluat după decembrie 89. S-a întors la FC Bihor în 2008, dar numai pentru o scurtă perioadă pentru că a fost pus pe liber alături de cine credeți? Vova Tămaș, Ioan Naom și Ovidiu Lazăr. Adică patru jucători emblematici care au scris istoria clubului. Club care avea să și fie ucis de incompetență. Este o altă dramă trăită de căpitanul Ioan Zare.

Mea Culpa Neluțu, pentru că îți spun La Mulți Ani cu o zi întârziere. Iubitorii fotbalului, cei care te-au ”prins” ți-ar spune asta în fiecare zi.

Din aceeași categorie