Începem să ne obișnuim să pierdem cu țărișoare ca Islanda sau Muntenegru, mai mici ca județul Bihor. Ne-am obișnuit să pierdem cu echipe care au jucătorii pe frontul din Nagorno Karabah, lasă AG-ul și mitraliera, vin și ne dau goluri, ne bat strașnic, după care înapoi, la război. Sâmbătă, la Podgorica, ne-a bătut selecționata campionatului din Muntenegru. Vedetele lor erau în tribună. Jovetici (Herta), Savici (Atletico), Savelici (Rayo Vallecano) sau vârful Djurgevici (Gijon). Muntenegru consideră Liga Națiunilor o competiție amicală, de testare. Noi nu.
Am vrut să jucăm cu trei vârfuri ascunse. Atât de ascunse încât s-au ascuns tot meciul. Am încercat să jucăm pe flancuri. N-am avut o centrare. Am încercat să jucăm pe vârf. Dar care vârf? N-am câștigat niciun duel aerian. Bă frate, niciunul. N-am avut un șut pe poartă. De fapt am avut. Un ”cap” anemic al lui Rus, pasă la portar, în prelungiri.
E timpul să-i vedem în teren pe copiii care vor să joace pentru țara asta. Că de a aia e făcută Liga Națiunilor. Să înlocuiască amicalele și să poți crea o echipă nouă. Italia a schimbat tot. În afară de portar 10 deci toți 10 jucători noi! Și a remizat cu Germania. Ungaria s-a luat de gât cu Anglia și a pus-o la pământ. Pe noi ne interesează competiția asta. Cu Bosnia, Finlanda și Muntenegru. Noi trebuia să jucăm în competiția asta ca ăia mari. Să testăm copiii. Noi o luăm ca pe o competiție oficială. Ăialalți iau oficiale meciurile pentru EURO și World Cup.
Acuma e cazul să revenim la caterinca noastră cu CFR, FCSB și retrogradarea lui Dinamo. Cu ofsaiduri, hențuri și dat vina pe arbitraj. Și iar or să vină karagandezii, topolezii, lacienii și jablonicenii. Că dăm cu nota de plată în Cupa Satelor din Europa. Muntenegrenii se crăcănează de râs. Ca toată Europa de altfel.
sursa foto: digisport.ro
