Nicolae Mihalcea: ”Cine (nu) l-a vrut pe Jenei”

„Pleacă-ai noştri, Vin-ai noştri, Noi rămânem tot ca proştii”. Cine ar fi crezut că celebrul monolog din 1945 a lui Constantin Tănase descrie perfect, şi la 74 de ani distanţă, situaţia nu doar din politica românească ci şi pe cea a sportului.

E trist, chiar foarte trist că în toţi aceşti ani nu am reuşit să învăţăm nimic din greşelile trecutului, care, nu doar că ne urmăreasc, dar continuăm să le repetăm cu o acurateţe incredibilă. Exemplele sunt nenumărate, dar în aceste rânduri am să mă opresc la doi prieteni buni, Ştefan Kovacs şi Emeric Jenei. Doi mari antrenori ai României, singurii de altfel de pe meleagurile mioritice care au câştigat ca antrenori Cupa Campionilor Europeni la fotbal, aka (cum ar spune juniorii de azi) Liga Campionilor.

Povestea lor de viaţă seamănă izbitor. Ar fi multe de scris. Însă fără doar şi poate modestia a fost calitatea care i-a descris cel mai bine. Născut la Timişoara, dar retras la Cluj după cele două titluri ale Ligii Campionilor cucerite cu Ajaxul lui Cruyff şi Neeskens, nea Pisti Kovacs ne-a lăsat în pace liniştit. La fel de liniştit cum a trăit, dar şi cum am uitat noi să-l mai întrebăm de fotbal. Ce rost avea? Era bătrân, nu merita deranjul. Le ştiam noi pe toate. Ce putea să ne mai spună cel care a avut pe mână aproape întreaga „portocală mecanică”.

Peste ani şi ani, Emerc Jenei a ales şi el Transilvania, dar Oradea. Oraşul care l-a adoptat rapid, dar şi uitat la fel. Doar defunctele FC Bihor şi CF Liberty ce au mai apelat la serviciile sale. În rest, îi mai auzim părerile, şi pe aceasta din ce în ce mai rar la televizor. S-a ramolit omul, s-au grăbit unii să-l judece: „ce să ne mai spună el de tiki-taka Barcelonei? E depăşit.” Nu însă şi pentru alţii, care încă mai ştiu să aprecieze valoarea şi calitatea.

De acum Budapesta este mai aproape ca Bucureştiul pentru nea Imi, şi asta din simplul motiv că premierul maghiar Viktor Orban, cel care a ales să investească masiv în sport l-a numit consilierul lui pe probleme de sport. Wow, surpriză de proporţii! Nu domnilor, nu este deloc surprinzător. Ei şi l-au dorit, noi nu l-am vrut. Nu l-am mai băgat în seamă. Köszönöm szépen domnule Orban pentru gestul de a îndrepta un lucru pe care noi nu îl mai ştim aprecia nici măcar după expresii: „Cinsteşte-i pe bătrâni căci tu vei fi mai bătrân.” Cu siguranţă, nea Imi nu le-a făcut bine pe toate, dar cred că merita mai multă admiraţie. Măcar pentru ceea ce a făcut pentru fotbalul românesc. În fine, asta este. Nimic nu mai trebuie să mire pe nimeni într-un fotbal în care performanţa a ajuns să însemne bucuria de-a ne califica în grupele Europa League. Atenţie, nu Champions League. Alex Fergusson a fost făcut „sir” pentru cele două Ligii ale Campionilor cucerite cu Manchester United. Nea Pişti Kovacs, şi el cu două „urecheate” în palmares, nu are nici măcar un memorial.

Multă baftă, nea Imi!

Din aceeași categorie