Eterna ”decembre” a speranțelor noastre

Giorgio Mare Oradea

An de an, așteptăm luna decembrie, cu aceeași speranță, cu aceleași emoții. Nu pentru moșii care vin sau uită de noi ci pentru SINGURA ECHIPĂ NAȚIONALĂ a ROMÂNIEI, capabilă să cucerească o medalie mondială sau europeană. ECHIPA NAȚIONALĂ DE HANDBAL FEMININ. În fiecare ”decembre” realizăm și cât de sărac e sportul românesc dacă o singură echipă se bate în topul mondial sau european. Celelalte nici nu se califică…  Nu suntem trecuți nici măcar la capitolul ”Au mai participat”. Cu toate acestea continuăm să spunem că e bine, că se muncește, că ideile venite de la vârf sunt excelente. Campionatele interne ne sunt pline de străini, pentru că e mai ușor să aduci un sârb gata crescut decât să crești un românaș și să-l arunci în luptă cu ce mari. Vorbim despre GLOBALIZARE. Personal aș vrea o NAȚIONALIZARE a sportului românesc. Ca să nu mai vorbesc că de 30 de ani așteptăm niște legi CLARE ale SPORTULUI și SPONSORIZĂRII. Tot se schimbă miniștrii pe la MTS, indiferent de coloratura politică. Sunt cadouri pentru munca depusă de tăticu și mămica pe la partid. În 30 de ani, am cules niște roade întâmplătoare în cel mai de seamă AMBASADOR al ROMÂNIEI. Eu nu am să mai fiu în viață să văd două lucruri: Autostrăzi în România și revitalizarea sportului. În 30 de ani, 60 de guverne și 18.000 de miniștri nu a fost capabili (capabile) să treacă SPORTUL – prioritate națională. Nu au avut timp. Din 365 de zile pe an, 280 sunt zile libere pe când cei ce muncesc în sport nu cunosc noțiunea de week-end și nici pe cea de CONCEDIU.

Sperăm ca după amiaza asta să ne aducă, bronzul european, de la singurele jucătoare adevărate pe care România le are. Ofiliți lalelele și aduceți medaliile!

Din aceeași categorie