Treaba cu Tr(e)abalka…

E dimineață deja… Una tristă pentru fotbalul bihorean. Or fi bihorenii brazilienii vestului dar, cu siguranță arădenii sunt germanii… Nu e mare diferență de la 1-7 la 1-6. ”Nu știu ce să cred dar experiența partidelor din baraje mă face să fiu rezervat”, îmi mărturisea temerile, Zoli Vig, înaintea jocului, cu prietenia care ne leagă. Omul de fotbal simte bine. Zoli a simțit pericolul dinaintea meciului. Știa cu cine are de a face, spre deosebire de Luiz Felipe Scolari (păstrați, vă rog, proporțiile), care după semifinala de mondial, credea că un egal cu Germania (1-7) îi era la îndemână.

Forcingul din debut a fost răsplătit doar cu un gol. După 20 de minute pe teren a mai rămas doar o singură echipă care zburat ca”șoimii” asupra prăzii. Lui Zoli i-a lipsit un singur jucător, Thiago Silva al lui, Florin Lazăr. Dar probabil că deznodământul ar fi fost același în privința promovării. Când dai peste un Kevin Treabalka într-o formă de vis, una manita e asigurată.  Dinamovistul, împrumutat la FC Bihor acum doi ani, a arătat că are ”vocabular” bogat în fața porții.

Coincidența face ca cea mai mare performanță pentru fotbalul din Diosig să fi fost un meci de 16-imi de finală al (pe atunci) Recoltei cu Farul Constanța, disputat în februarie 78, pierdut cu 0-6. Tot șase goluri încasate, doar că, la pauză, a fost 0-0. Luat ca nume, poate că Șoimii nu e cu mult peste CS Diosig. Luat ca pregătire e clară diferența. Două antrenamente pe săptămână, numeroși jucători accidentați, mereu cu probleme la jucătorii de mare experiență. Și când e să se aleagă praful…

Pentru CS Diosig Tr(e)abalka n-a mers. ”La noblesse oblige” – astfel că onoarea obligă un act de prezență în meciul retur. Capul sus: Life doesn’t stop there.

foto: sportarad.ro

 

Related posts