Ori vă opriți, ori săpați două gropi….

Cu mintea chinuită, aidoma unui motoraș ce încearcă să alunge Alzhaimer-ul, în căutarea amintirilor frumoase, cu sufletul meu de băiat bun, vă scriu, prieteni ”cavaleri”, aceste rânduri.

Eu știu puține dar simt multe. Știu însă că atunci când pornești un război, trebuie să sapi două gropi și nu una. Mai știu că acest război nu este folositor nimănui și nu poate duce la nimic bun. Lumea din care facem parte se face praf, câte puțin în fiecare zi.

Mai știu că vă vedeam împreună, realizând lucruri frumoase, cu proiecte puse în practică, nu cu vorbe. Vă vedeam împreună, ca pe o familie, uniți, mai uniți decât orice echipă de fotbal pe care-am văzut-o vreodată. Tineri, valoroși și puternici. Era o plăcere să stau la un pahar de vorbă cu voi. N-a fost dată să nu mă ajutați.

Când chemam puștii să joace fotbal, să mai mișcăm ceva în orașul acesta care are nevoie de fanarioți ca să facă sport, Tavi, Laurențiu, Cipri, Radu, Peti, Valer, Marius, Florin, etc erați primii lângă mine.Păi Tavi cobora din avion, de la un meci de Champions League și venea direct să arbitreze Ghibu cu Blaga sau mai știu eu ce. Vă sunam mereu când aveam o neclaritate și am fost mereu încântat să vă am alături. Mă mândresc cu fiecare dintre voi. Da, cu voi, care ați fost UN MODEL PENTRU ORGANIZAȚIILE DIN ȚARĂ.

Și am un singur mesaj, scurt și concis:

Îngropați naibii securea asta a războiului inutil care are numai perdanți și niciun învingător.  Din nefericire acest duel are și o mare victimă, e drept, colaterală: fotbalul bihorean. El nu poate înțelege un singur lucru: De ce… El ce vină are?

Related posts