Orfan de mamă și cu tatăl, prizonier de război, juca fotbal pentru o supă caldă la prânz și o pereche de bocanci. A devenit cel mai mare antrenor al nostru… La mulți ani, Sir!

Azi ( marţi, 22 martie, 2017)  se aduc onoruri pentru gentlemanul fotbalului românesc. Emeric Jenei a ajuns la 80 de primăveri. Iar cum marele antrenor susţine că vârsta este biologică nu cronologică, Jenei vorbeşte despre fotbal cu aceeaşi pasiune fiind nelipsit de la meciuri sau emisiunile de gen. Mai mult, este analist de fotbal la Digi Sport. Dar cine s-ar fi gândit că, atunci când a păşit pentru prima dată pe terenul din Arad, sub tricoul echipei „7 Noiembrie”, puştiul, Imi Jenei, atunci în vârstă de 9 ani, va ajunge cel mai mare antrenor de fotbal din istoria fotbalului românesc? Probabil că nimeni.

Un jucător pentru gloria Stelei

Lăsase în urmă Agrişul Mare, localitatea în care s-a născut. Viaţa nu i-a conferit cele mai frumoase vise. A trebuit să lupte pentru fiecare bucăţică de pâine mai ales că, de mic, rămăsese orfan de mamă. Mergea la şcoală, stătea în cămin iar cei de la Flamura Roşie (viitoarea UTA) l-au convins să se alăture echipei de juniori oferindu-i o supă caldă la prânz. Aradul de atunci fremăta fotbalistic sub magiile lui Bonyhadi şi Petschovschi. Apucase şi o bursă prin fotbal astfel că a putut să-şi cumpere un pantalon, nişte cămăşi sau esenţialele ghete de fotbal. Viaţa l-a învăţat să se gospodărească de unul singur. Pentru că iubea viaţa iar viaţa l-a iubit pe el. Încet dar sigur, tânărul din Agriş devenise om de bază la juniorii UT-ei iar până la echipa mare nu a fost decât un pas. Nu avea nici 17 ani când devenea titular în naţionala de juniori a României. Jenei se afla pe trambulina vieţii. A zburat de la UTA direct spre ceea ce avea să devină marea dragoste, Steaua. A evoluat ca mijlocaş pentru Steaua în 275 de meciuri reuşind nouă goluri şi şapte trofee: trei titluri si patru cupe. „Acum constat că am dat cam puţine goluri însă eram responsabil cu altceva…”, se amuză marele om de fotbal al românilor. Între timp nu putea să scape naţionala dar aici a intervenit şi o mare amărăciune. Jocurile Olimpice de la Tokio 1964 când, pentru faptul că era de naţionalitate maghiară, nu a fost lăsat să joace în marele meci cu celebra echipă a Ungariei.(pierdut cu 0-1). „ Eu eram cel mai dornic să joc, să-i bat pe cei de la naţionala Ungariei! Habar nu aveţi câtă determinare zăcea în mine. Nici acum nu mi-a trecut, după aproape 50 de ani! Pot spune că este unul dintre marile regrete ale vieţii mele”, s-a destăinuit Jenei.

Sir Jenei

Cariera de antrenor, pe care a îmbrăţişat-o imediat după ce renunţase la activitatea de jucător, dar era absolvent de ANEFS (Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport) l-a legat definitiv de Steaua, chiar dacă pe lista de „experimente” a fost trecut şi numele FC Bihor. Steaua este clubul pentru care a lucrat în mai toate funcţiile posibile, de la juniori la echipa mare. Inutil să mai adăugăm că Jenei este tehnicianul care a reuşit cea mai mare performanţă cu o echipa de club din România, după ce roş-albaştrii au câştigat Cupa Campionilor în 1986. Apoi s-a dus la naţională, ne-a arătat că se poate în Italia 90. iar venerabilul tehnician a fost ultimul care a condus de pe bancă echipa naţională la un turneu final, la Campionatul European din 2000. „Voi tot o daţi cu Emeric Jenei, cel mai mare antrenor al românilor dar eu zic că Ştefan Covaci a fost cel mai mare!”, afirmă, cu modestia caracteristică, Jenei. Ei bine, ne menţinem părerea pentru că avem ca argumente o viaţă şi o carieră de roman sau de film, performanţe care fac din Emeric Jenei mai mult decât un gentleman. Este marele, nu general ci Mareşal al fotbalului nostru. Dacă am fi fost în Marea Britanie ar fi trebuit să încheiem cu Happy Birthday, Sir Emeric Jenei!

Trio de calibru

Pe 18 martie, în acelaşi an cu Imi Ienei, s-a născut remarcabilul muzician şi om de televiziune Horia Moculescu, cel care dincolo de muzică a mai avut o pasiune, sportul! Moculescu este o Enciclopedie sportivă, ba chiar practicant, în tinereţe, la nivel de performanţă a atletismului, voleiului şi rugby-ului, pe când era student la Petroşani. La data de 26 martie îşi serbează „primăverile” cel mai mare comentator sportiv de televiziune din România, inegalabilul Cristian Ţopescu, un alt mare ambasador al sportului, legat de Oradea. „Au fost ani în care ne-am întâlnit şi am făcut un chef în trei. De fapt, e un triptic aniversar în partea a doua a lui Mărţişor, când trei prieteni, de-o viaţă, parcă, ridică o cupă cu şampanie”, spune Jenei.

Cifrele jucătorului Emeric Jenei

2 – sezoane a bifat ca jucător în campionatul Turciei, la Kayserispor (1969-1971)

3 – titluri de campion al României ca jucător

4 – Cupe ale României a câştigat cu Steaua ca jucător

5 – este locul cu care s-a clasat cu naţionala olimpică la Tokio 1964 după dramaticul meci cu Ungaria

12 – meciuri a adunat Jenei sub tricoul naţionalei în vremuri când naţionala nu juca mai mult de 2-3 jocuri pe an.

17 – ani, este vârsta la care a debutat în naţionala de juniori şi la care s-a transferat la Steaua

21 – de meciuri a evoluat în prima ligă la UTA.

275 – de partide a adunat în Divizia A la Steaua în 13 ani, ca mijlocaş defensiv  sau fundaş central.

Cifrele antrenorului Emeric Jenei

1 – Câştigător al Cupei Campionilor Europeni, Sevilla 1986, ca antrenor

2 – eventuri campionat-cupă, cu Steaua în 1976 şi 1985

Tot 2 mandate naţionala României. A debutat ca selecţioner în toamna lui 1986, calificând reprezentativa tricoloră, după 20 de ani, la un Mondial: Coppa del Mondo ’90, unde a ajuns în “optimi”, cea mai bună performanţă al “tricolorilor” de până atunci.

3 – alte, titluri cucerite cu Steaua în 1978 , 1986 şi 1994.

5 – echipe de club a antrenat în carieră: FC Bihor, C.S. Târgovişte, Universitatea Craiova, Videoton (Ungaria) şi Panionios (Grecia).

1999 – este anul în care a câştigat ultima Cupă a României,c u Steaua.

2000 – este anul în care  a revenit la timona naţionalei, chemat pentru Europeanul din Belgia şi Olanda, unde a reuşit performanţa de a depăşi faza grupelor turneului final, altă premieră pentru naţionala noastră care a depăşit în grupă Anglia şi Germania! Apoi a fost un timp şi preşedinte al lui FC Bihor, ministru secretar de stat în cadrul MTS şi director tehnic în FRF.

Citeşte şi: În vestiar, cu Emeric Jenei…

Related posts