Lăsaţi copiii să facă sport

Sportul românesc se află de ani buni într-o cădere liberă, iar prăpastia înspre care se îndreaptă se apropie văzând cu ochii. Bulgărele incompetenţei a fost aproape să lovească una din puţinele redute rămasă încă motiv de mândrie pentru români. Dacă performanţele sportivilor români au fost de mult condamnate la moarte, ameninţarea şi-a întins mrejele şi înspre sportul de masă, sămânţa a ceea ce într-o lume normală reprezintă baza viitoarelor performanţe, sau dacă vreţi şansa descoperirii viitorilor campioni.

Mințile (ne)luminate din Ministerul Educaţiei Naţionale au vrut să revoluţioneze învăţământul. Au crezut că un prim pas ar fi eliminarea orelor de educaţie fizică şi sport la clasele mici, urmând să fie înlocuite cu o nouă disciplină, „Mişcare şi Joc”, materie ce ar fi fost predată de învăţători. În imbecilitatea acestei decizii, care peste ani ar fi putut avea efecte nedorite, stă probabil incompetenţa unor oameni, sau poate simpla dorinţă de a-şi lăsa amprenta într-un minister prin care au fost doar efemeri. Nota de plată o vom primii însă noi, dar ceva mai târziu, iar cei care vor trebui să o achite vor fi copiii. Cu tot respectul şi dragul pentru meseria de învăţător, cea care deţine magia de-a ne învăţa să scriem şi să citim, întrebarea este: câţi dintre actualii învăţători au pregătirea necesară pentru a putea preda abecedarul Educaţiei fizice? Cei din minister ar trebui să aibă deja un răspuns. La fel cum probabil ar trebui să-şi canalizeze atenţia asupra regândirii manualului de Educaţie fizică şi sport. Unul care, adevărat, trebuia să apară de mult, dar cu un alt conţinut, asemenea manualelor de muzică şi desen ce ne-au învăţat despre Enescu, Porumbescu, Luchian sau Tonitza, şi nu despre cum ar trebui să compunem, sau ar trebui să ţinem penelul în mână. Aşa am învăţat despre frumoasele poveşti din lumea artei. Aşa am vrea ca micuţii noştri să înveţe din manualul de Educaţie fizică istoria întrecerilor sportive, istoria campionilor. Nu să înveţe şcoala alergării, sau alte exerciţii, despre care profu’ de sport a citit abia pe băncile facultăţii. Spuneţi-le cine au fost Patzaichin, Nadia, Gabi Szabo, Lipă sau Hagi! Exemplele ar putea continua şi ar umple, cu siguranţă, paginile actualului manual. Spuneţi-le ce au însemnat ei pentru sportul românesc Judecând după toate aceste aspecte cred că mai degrabă este nevoie de un manual pentru funcţionarii din minister. Să înveţe cum să readucă şcoala românească acolo unde a fost o dată, privită cu respect peste tot în lume. Nu să tragă învăţământul în spate şi să-l sufoce cu propriile ambiţii. Mânia lui Creangă, Coandă, Noica, Poenaru sau Păulescu se poate face simţită. Nu omorâţi sportul şcolar încă din faşă. Lăsaţi dramul de speranţă că vom avea copiii sănătoşi, că vor fi performerii de mâine, sau forţa de muncă ce vă va plăti pensiile.

NICOLAE MIHALCEA

Din aceeași categorie