La mulți ani! Te iubesc!

Draga mea,

Tu ești centenară, eu semi-centenar, deci sunt jumătatea ta. Te-am iubit din prima clipă în care te-am văzut. M-ai trimis la școală pe la șase ani, pe jos, șase kilometri dus, șase întors. Cu un ghiozdan mai mare ca mine. Avea să-mi pice bine la pregătirea fizică. M-ai pus să învăț, ani de zile, la lumina lumânării, de luni până inclusiv sâmbătă, iar duminica, mă trimiteai să te reprezint la sport. Cei mai puțin dotați sportiv mergeau la cules… Mă trezeai la patru pentru a valorifica o cartelă pentru lapte, iar la șase eram, în mânuțe, cu cartela de la pâine. Îmi dădeai apă caldă doar sâmbăta, dar te păcăleam, aveam boiler la stadion. M-ai pus să împing mașina până la stația PECO, ca să-mi dai 24 de litri de benzină pe lună. Ne ajungeau pentru Dacia după care ai mei au așteptat aproape cinci ani. Ne ajungeau pentru că aveam biciclete, sănii și schiuri. Prin milițienii tăi ne-ai  dat afară din Stână, pentru că nu aveam destui bani la noi și ai trimis doi copii, de 16 ani, să coboare pe schiuri până-n Budureasa, în noaptea de Revelion. Și uite cum m-ai călit. Eu ți-am învățat cărțile din scoarță-n scoarță ca să intru la facultate. Și-am făcut-o, din prima iar tu m-ai trimis cătană. Te-am slujit în armată. Ți-am cărat AG-ul, ală mare, de 9 mm, tu mi-ai răspuns  cu macaroane cu viermi. Eu eram rebel, cu pletele-n vânt, tu m-ai tuns zero. Și nu m-am supărat. Am tras cu tot ce se putea și am nimerit toate țintele pe care mi le-ai trasat. Mai puțin ținta patru, mama și copilul. Eu nu trag în mame și copii. Cu toate acestea tu ai făcut-o, indirect. Ai pus o secretară să sune peste ocean și ai lăsat să decoleze avioane războinice să bombardeze tocmai pe sora ta ta cea mai bună, Serbia. Vecinii de la Budapesta spuseseră… Nem! Așa au plecat obuzele spre neamurile mamei mele. Dar am zis că a fost o greșeală. Puteam draga mea să te părăsesc de mii de ori, Belgradul matern era aproape, dar te-am slujit și am strigat de mii de ori, numele tău. Tot ce ți-am furat, acum 30 de ani, a fost o fată, e adevărat, superbă, genială și de mare caracter. E cu mine și azi, și n-am de gând să ți-o înapoiez. Dar când ți-am cerut ajutorul, ne-ai spus că avem mai mult de un an de căsnicie și nu avem dreptul la ajutor. Apoi, când a venit barza, ți-am cerut patru pereți și un tavan, ca să nu-mi plouă peste pătuțul copilului și că ți le plătesc, în timp. Tu mi-ai spus să-mi cumpăr singur, adăugând că nu mă încadrez la un împrumut. Și-am colindat Europa, la competiții, comentând în alte limbi, pentru străini și nu te-am făcut de râs. Și am strâns niște bănuți să mă duc la marea ta. Și tu m-ai tratat cu opulență. Am îmbătrânit jumătate din tine. Am crescut cu tine iar acum îmbătrânesc și încep să văd dincolo de deal. Și vreau să te întreb, așa de  suta de ani pe care-o împlinești. Draga mea, tu vezi un popor unit? Draga mea, în 100 de ani de existență, nu era normal să legi, măcar cu patru benzi, capitala istorică, Meca noastră, Alba, de capitala comercială, Bucureștiul?  Vezi tu, eu TE IUBESC ROMÂNIA, pentru că nu tu mi-ai făcut rău, ci cei care te-au condus. Și dacă e să-mi doresc ceva de la Dumnezeu e să mor cu microfonul în mână strigând, cum am făcut-o aseară, cu Franța: ROMÂNIA, ROMÂNIA, să-mi crape vena aia din foto, prin care curge sânge de român. Iar fiu meu, cu fiii lui, să fie cei care aruncă pământ pe mine. La mulți ani România. TE IUBESC!

Related posts