Doamne, cât poate fi de frumos…

Și telefonul sună: ”Ai meci la Polivalenta din Cluj: România – Franța”, sună vocea prietenului meu, Doru Costică de la FRH. Doru e un factotum pe sectorul lui. Franța e campioana mondială, vicecampioana olimpică și bronz la ultimul euro. OK, zilele trec, se apropie meciul. Ajungem (eu și soția mea) la hotel. Camera 108. La 109, e unu, poate-l știți, Didier Dinard.

Suntem cunoștințe mai vechi. Cu mai bine de 20 de ani în urmă l-am comentat, tot ca announcer, la un alt meci România – Franța. Stă cu mine pe terasă la o poveste mică. Își amintește de acel meci. Îi avea alături pe Guillaume Gill, pe Fernandez, pe Omeyer în poartă și pe zburătorul Richardson. Știe că are prima șansă. Își scoate băieții la o plimbare pe lângă Hotel Premier din Cluj, o locație superbă.

Iese Abalo. Realizez că francezii au cinci stângaci de super-valoare. Soția mea îmi spune: ”Nu te da în spectacol cu ei!” Aș, ți-ai găsit cui să-i spui. Îl abordez, din fața cafelei, pe Luc Abalo:

– Hello Luc! Today, please, easier (Salut Luc, azi… mai ușor)

– Hello! Do not worry about it (nu îți fă probleme) Today not play! (Azi nu joc)

Nici nu știu dacă e de bine sau de rău, că nu joacă Abalo… În fine, cocoșii galici ies la plimbare

Lângă apartamentele noastre (al meu și al lui Dinard) e sala de ședințe. Francezii plecaseră și au lăsat ușa deschisă. Fug la trepiedul cu planșe să le văd schemele. Aș… ultima coală au luat-o cu ei… După proba de sunet revin la hotel și mă pregătesc de meci. Francezii coboară la autocar cu bagaje cu tot. Sunt cu mașinile poliției dar încurcați de un microbuz al TVR-ului. Dau nas în nas cu Luka Karabatici.

Îl abordez direct în sârbo-croată:

– Zdravo Luka! što tvoj brat radi? (Salut Luka! Ce face fratele tău?)

– Hvala vam, to je dobro, ali nedostaje svjetsko prvenstvo (Vă mulțumesc. E bine dar ratează campionatul mondial).

Cel mai bun handbalist al lumi Nikola Karabatici s-a operat la genunchi.

În jurul sălii e forfotă mare. Încerc să  parchez la Horia Demian, să-mi fie mai ușor să plec spre casă dar totul e blocat! Am însă cardul de acces auto și o tai spre parcarea subterană. Băieții de la antitero îmi controlează tot, sub mașină, motorul (remarcă faptul că e foarte curat) și portbagajul. Parchez mereu pe același loc de când mă știu. Sectorul B. E singura mașină de acolo. În Sectorul C copii au concurs de trotinete și skate-uri!

Mă pregătesc să încep show-ul când am discuție în contradictoriu cu cineva, din afara protocolului, care-mi creea să-l schimb… ”Nene, fac asta de 25 de ani… Mă lași te rog?”. În fine N-are importanță. De fapt are că e destul să-mi strice feng shui-ul și să-mi crească deopotrivă tensiunea și glicemia. Tocmai mie care am 120 cu 80 și 105 indicele… Amu le aveam duble.

Și începe treaba! Dani Cherecehși, președintele de la Crișul Chișineu Criș e la sală. Cu trei ore înainte de meci, la o plimbare ne-am întâlnit cu el și frumoasa lui soție, Bianca (fosta handbalistă de la CSU Oradea).

Publicată de Dani Cherechesi pe Duminică, 28 Octombrie 2018

Dani filmează prezentarea. Aveam să aflu abia azi. ”Am filmat să vadă și oamenii din Chișineu Criș pe cine am adus să prezinte meciul de baraj”!, avea să-mi certifice Dani.

Celor de la Chișineu Criș le-am adus noroc… Începusem să cred că poate poate… o fi Franța campioana lumii, dar e 4-0 pentru noi! Și trec 15 minute și încasăm doar două goluri de la francezi!!! Didier Dinard aruncă o privire plină de venin spre apărătorii săi. Exact cum ”Roca” (așa i se spunea când era jucător în centrul defensivei Franței) o arunca adversarilor. Pare să le spună: ”Ce faceți voi e bătaie de joc”. Iar cocoșeii devin cocoși. Joacă bine pe contră sau faza a doua…  Franța egalează la 9. Și i-am avut în mână. Montoya cere time out. Voica e lângă el. Cu Eliodor Voica în teren am bătut ultima dată Franța. Degeaba. Franța se tot duce la 9-13. Stau în spatele porții apărate, pe rând de Cyril Dumoulin și Gerard. Plasa nu se mai scutură…

E pauză. Doi spectatorii sunt  fericiții câștigători ai unor tricouri superbe. Mă îngrijorează tabela. Franța s-a dus prea în față. Nu e voie să se desprindă așa mult. Eu nu vreau…

Atmosfera

Publicată de Victor Mihalcea pe Duminică, 28 Octombrie 2018

Bunul meu prieten, un fotograf de excepție, Mircea Roșca (cel care a surprins celebrul meu instantaneu cu Hagi) are un simț aparte și surprinde prezența în sală a celui mai mic spectator! Oricât aș striga nu-l pot trezi…

Și Franța se duce și se duce…. off. Un time out cerut de Dinard îmi prilejuiește șansa e a mulțumi publicului. Superbului public… Sunt în mijlocul unei arene monumentale. Cea mai frumoasă din România. Am mai fost, am prins un euro cu naționala feminină, am prins EUROBASKET 2017, cu frații Gasol, cu Navarro, Rodruguez, Bogdanovici sau Hanga. Am multe amintiri din această sală, dar acum e o seară specială. Spectatorii sunt veniți de peste tot. Recunosc galeria de la Baia Mare, sunt mulți orădeni, arădeni, mureșeni… Sunt oameni de peste tot. Dar trebuie să le explic un lucru. Nu ne-a bătut oricine. Am pierdut în fața deținătoarei titlului mondial. Da. Franța are șase titluri mondiale. Și publicul îmi dă dreptate. Galeria francezilor (foarte numeroasă) aclamă, cu generozitate, cele spuse de mine.

Mulțumirile mele se îndreaptă spre federația mea, pentru că mi-a dat prilejul să comentez în fața unui asemenea public un meci între două dintre cele mai titrate echipe din handbalul mondial. Noi foști, ei actuali, noi… VIITORI!

 

 

 

 

 

Related posts