Din ciclul ”Am dat mâna cu el”. Erik Bohn… Vi-l mai amintiți?

Opt ani a jucat în naționala de handbal masculin a Norvegiei pentru care avea să înscrie 114 goluri. Devenit antrenor câștigă Liga Campionilor la handbal feminin cu Larvik. Riegelhuth, Larsen, Breivang, Mork, Loke sunt acolo și-l aruncă în sus la triumf. Ne-am strâns mâinile în octombrie 2012, la Oradea, cu ocazia unui meci internațional între România și Ungaria. Învingem cu 26-22. Bohn zâmbește și-mi spune: ”Ne vedem a mondiale. Acolo e pe medalii”. Și are dreptate. Peste două luni, la mondialul din Serbia, echipa Ungariei,cu Bohn pe bancă, își adjudecă bronzul mondial.

Chiar de ziua lui, pe 14 februarie 2013 află că are cancer la sânge: leucemie acută mieloidă. Este numit de toți medicii ”pacientul minune”. Luptă pe toate planurile după ce este o perioadă și în comă indusă.. Slăbit de boală apare în noiembrie 2013 și spune: ”Am învins! Cancerul a dispărut”. Le mărturisește ziariștilor că a primit darul vieții. Vine Crăciunul și darul e luat. Nu trecuse decât o lună. Boala revine… În februarie 2014, aproape de ziua sa, de Valentines Day, se stinge din viață. Nu avea decât 48 de ani.

Related posts