De aia iubesc Beiușul…

Se spune că nimeni nu-i profet în țara lui. N-am apucat prea mult un microfon în mână în orașul meu natal. Mă simțeam un străin. Acum, mai bine de o lună, am organizat, Memorialul Nicolae Mihalcea. Desigur, nu am fost singur. CS Bihorul Beiuș, Ioan Bondor, AJF Bihor și DJTS Bihor au fost lângă noi (adică lângă mama, Niki și mine). Orașul mi se părea schimbat. Nu mai știam pe nimeni pe străzi… Dar primesc un telefon… E Cristi Marcu, un puști pentru mine, care trăiește pentru fotbal. ”Hai că mergem împreună la turneu”. Mă văd cu Cristi. Nu e singur, vine și frate-său dar și apreciatul cântăreț Clau Borza. Îi fredonez melodia lansată recent și care sună atât de bine: ”Am suflet de ardelean!”. Află și Adi Bârz că sunt în oraș. Mă sună: ”Viki, unde ești?”, ”Păi chiar la tine, bem o cafea”. Apare și Adi. Între timp mă sună vărul meu, Remus Ganea. ”Văruț, se joacă fotbal fără mine?”. ”Cum să se joace fotbal în Beiuș fără Remus Ganea?”, apuc să îi răspund. Era într-o vineri. mai aveam puține minute până la start. Ajungem la sală. Ce să vezi? Ne întâmpină celebrul Mitru Ile (rămân plăcut surprins): ”Nu scăpați de mine. Domnu profesor (n.n tata) mi-a fost antrenor. Cum să nu vin…”.  Fac doi pași în sală. Odo (Silviu Odobasianu), căpitanul Bihorului Beiuș se pregătește să dea startul primului meci așteptând semnalul legendarului Ioan Bondor, sufletul mișcării fotbalistice beiușene. Profesorul Dan Ispas, coleg de-al meu și frate cu fratele meu, ambii fiind mari suporteri ai Universității Craiova, ia notițe. Pasa a a venit de la nea Vio Codreanu… Avea să scrie un articol superb pentru Crișana. Apare Ionel Bodin. Lasă firma pe care o conduce să fie lângă noi. Mi-a fost coleg de echipă mult timp. Directorul de la ”generală ”Pet Sampras” (în fapt profesorul Ioan Sferle) aduce niște plăcinte. Mă așez pe bancă să mă uit la joc. nimeresc între Mădălin Trip și Daniel Toma! Mă frec la ochi… parcă nu văd bine. Primul mi se pare cel mai tehnic fotbalist bihorean, cel de-al doilea e golgheterul Ligii 4. Nu mai joacă la Bihorul Beiuș, primul e la Sânmartin cel de-al doilea la Livada. ”Măi băieți, ce faceți aici?!!!, Nu aveați altă treabă? ”Puteam să nu fim lângă familia Mihalcea? Plus că e fotbal și la copii, e altceva. Tot timpul e o miză, golul!”, îmi spun ei. Surprinderea mea crește. Vlad Silaghi e antrenorul echipei din Curățele, echipă cu care câștigase, în premieră, trofeul, în urmă cu un an. E suținut de Ciobriș. Gașca lui Tata e și ea prezentă. Nu-i știu pe toți. Memoria îmi joacă feste… Îi arăt, lui Mădă Trip, un puști din Pomezău. Știe bine cu mingea. Mă hotărăsc pe loc. Mădălin va desemna cel mai tehnic jucător al turneului. Vorbim aceeași limbă. Vedem la fel. Marius Vinter, pușitul despre care vă vorbeam e desemnat jucătorul turneului. Odo alege cel mai bun portar… Câștigătoare e Tărcaia (bate Bunteșitul), la penaltyuri, la fel ca în urmă cu un an. Festivitatea este emoționantă. După orele de joc stăm la o bere. Suntem vreo 20 la o masă. Da! Sunt acasă. Am semănat respect, ca familie, culegem respect.  Băieți, aveți respectul meu…

Related posts